Sentiment latent

Vreau sa imi ascult tacerea lichefiata, sa ratacesc fara scop pe strazi tenebroase ticsite de oameni, sa ma contopesc cu sufletul universal! Nu am invatat sa innot in oceanul solitudinilor bolnavicios de impresionabile, am incercat doar sa resprit aer rarefiat de pe creste inalte cu stanci prapastioase unde erau prinse flori unice hranite cu sevele tari ale inaltimilor. Vreau sa mi se franga toate aripile, sa simt vacuitatea primordiala in toate fibrele mele interioare, sa am puteri inextricabile care sa ma invete cine sunt si sa ma eliberez de zagazuri inchipuite de o minte inflamata. Nu gand nou mi s-a lipit de cortex!? Este inca fragil si va fi ucis de trista nepasare care ma ucide incet. Nu vreau sa fie asa, ma va distruge. Oare exista aceea mana alba care sa vina sa ma salveze din intunecimea mlastinii in care ma afund tot mai repede? "Poate ca asa trebuie sa mi se intample tocmai mie?" De ce tocmai mie? Cine m-a ales tocmai pe mine? Am fost intotdeauna fascinat de enigma intangibila care guverneaza sferele lucitoare si indepartete. Care sunt criteriile pe care se bazeaza? De ce nu au unii oamenii un semn mare pe pantec care sa ii deosebeasca de ceilalti, nu pentru a fi damnati, ci pentru a fi protejati de vidul unui balon de sapun? Asa ar fi chiar amuzant.. De atata plictiseala ar incepe sa se zbenguie agitand plamada flexibila a baloanelor.. Surad?! Da, dar e atat de fals si pe deasupra atat de trecator.. Unde e gorunul acela cu fosnetul de visare pierduta in timpuri indepartate care sa fie martor la zbuciumul unei constiinte care va sfarsi aparata de coaja lui ocrotitoare? (da, ma gandesc la Blaga!!; melancolie prelungita)
Cred uneori ca trag dupa mine un lung sir de ineptii fara noima, dar ma intreb de unde imi vin toate astea? Daca as incerca sa aflu un raspuns m-as incalci intr-o serie inexpugnabila de antinomii care ma ingrozesc de pe acum. Dar cu siguranta ar alunga norii negrii care s-au abatut pe cerul cunoasterii de sine. Sau mai bine zis ar disparea o parte din ei incat sa poata patrunde o raza subtire de care m-as putea apuca sau pe care as implora-o sa nu dispara, sa imi lumineze si incalzeasca pamanturile atat de inghetate si infertile ale interactiunilor externe..