Mingea se rotea lenesa in aer de parca ar fi vrut sa se opreasca in fiecare secunda si ne asculte tacere care ne apropiase. O priveam.. mi se parea atat de frumoasa atunci sub soarele copt de vara mistuitoare de suflete curate. Parul ei cu reflexe uimitoare de vis trezit nu era modelat decat de inertia trupului prins in febra jocului. Dar imediat ce corzile rachetei mele sbarnaira abia perceptibil cazui din cuantica mea reverie. Atunci nu gandeam nimic, nu mai auzeam pe nimeni langa mine desi nu eram singuri. Ma simteam singur cu ea sub dogoarea prea plina din care isi trageau seva simtirile mele. Niciun chiot strain de noi nu ma mai atingea. Ma invelise o pelicula diafana de puf si parfum de departe, parca abia eliberat dintr-o cutiuta care il tinuse prizonier atata vreme. Doar mingea acea simbolica prin insasi infatisarea ei mai putea interveni in ludicul nostru atat de copilaresc, etern, dar nu pentru a spulbera clipa, ci doar ca mesager al acestei plapande istorii. Plapanda deoarece nu imi amintesc sa ii mai fi vazut chipul vreodata, dar ma simtea de parca ne-am fi cunoscut de la inceputurile lumii..
In sfarsit.. ma trezi in mijlocul strazii. Trupul imi era pur si simplu anesteziat ca si cand ar fi supravietuit unei avalanse de pietre care ma vizasera in mod deosebit. Orice gand imi era perfect egal fie ca era vorba de mine, de un prieten drag sau de eu stiu ce spita umana din inima desertul Australiei. Din loc in loc un zambec larg de fata cu ochii verzi si fata albicioasa mi se lipsea de obraji, dar in urmatoarea clipa il simteam perfid si dezgustator. Parca eram un blamat inchis intr-o cusca invizibila si artat cu degetul de ceilalti care se holbau cu priviri aspre la mine. Nu stiam ce acuzatii imi aduceau oamenii acestia, dar raceala si repulsia lor o simteam pana in adancul madularelor. Drumul, acelasi drum pe care il parcursesem de atatea ori in maximum un sfert de ora acum nu numai ca dura infinit mai mult, dar mi se parea strain ca si cand strazile acum le-as fi vazut intaia oara. Ma simteam oribil. Parca eram o fiinta aluneca aici de pe o planeta indepartata. Imi venea sa urlu, sa ma pravalesc in genunchi, sa-mi lipesc carnea de lespedea terna de marmura aspra. Imi pierdusem orice control asupra subconstientului pe are il crezusem atat de umil. O ura nestavilita imi inunda mintea. Eram in culmea unei furii vecine cu nebunia din ospicii ferecate cu multe lacate. Imi venea sa distrug fiecare fiinta care imi urmarea miscarile. Nu mi-as fi inchipui vreodata ca ma va stapani o asemenea stare de spirit. Tocmai cand ma simtisem atat de stapan pe mine lucrurile capatasera o intorsatura uluitoare. Ce spirite inexorabile s-au jucat cu mine si m-am manuit cu o asemenea abilitate. Nu mai stiu cum am ajuns acasa. Imi luai o carte la intamplare. Deschisei la prima fila. Citi cateva fraze, dar gandurile mi se pierdeau intr-un subteran abject. Nu mai iesi din casa aproape o saptamana..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu