"Cel mai iubit dintre pământeni"... este un titlu ieşit din comun, un titlu bizar de la care am aşteptat prea multe şi am primit destul de puţin. Da, este un "roman total", dar nu romanul unei mari conştiinţe. Victor Petrini nu are nici un fel de conştiinţă atunci când îl aruncă din teleferic pe dipsomanul Pencea invocând autoapararea. In primul rand el si cu Suzy ar fi putut foarte bine să îl imobilizeze in cele cinci, şase minute in care telefericul ar fi ajuns jos evitând astfel crima (erau doi împotriva unuia singur). În al doilea rând cum mai poate un om mânca şi chiar dormi dupa ce a săvarşit un asemenea gest? Poate trece uciderea unui om, fie el oricât de inutil societăţii asemenea storcoşirii unei furnici cu piciorul? Sau poate aveam de-a face cu supraomul lui Nietsche care işi permite orice?! E inutil să mai vorbim de conştiinţa, cu atât mai puţin de o mare conştiinţa.
Orice apropiere de eroii lui Camil Petrescu este o adevărată vexare la adresa celora din urmă. Aceştia viseaza la ideea de iubire pură alături de o fiinţa unică, in timp ce Petrini terfeleşte acest sentiment cu persoane frivole pe care nu se sfieşte sa se apropie. De ce nu işi asumă până la capăt responsabilitatea alegerii? Vorbeste mai apoi de mitul fericirii prin iubire. Cum poate el să fie fericit când coboară in derizoriu acest sentiment sideral dupa toate experientele amoroase prin care trece? Mai poate o mocirlă lamentabila sa facă fericit pe cineva? Da, dar nu o mare conştiinţă pentru ca acesteia i se asociaza in mod imuabil un orgoliu care eroului nostru ii este pe deplin strain. Aerul tare al înălţimilor orgolioase trag dupa el o curata luciditate dătătoare de mari suferinţe interioare, pe care el nu le are. Suferinţa fizică este mai bine suportata decat cea intelectuală pentru ca îi ştii cauza. Nu vei ştii nicodată în mod precis cauza unei suferinţe intelectuale, iar căutand-o te vei încalci intr-o inextricabilă căutare şi lupta cu tine însuţi. ! Dacă ar fi fost orgolios nu s-ar fi complacut in a sta ore in sir de vorba cu bicisnicii de la deratizare, ar fi gasit locuri de muncă mai bune decât la prinsul de şobolani sau la Oraca, nu ar fi abandonat filozofia la care pretindea ca ţine atât de mult.
Cum a putut omul acesta sa se căsătoreasca cu soţia colegului său Petrică Nicolau ale carui sincere mărturisiri despre problemele căsniciei le asculta cu o voluptoasa perfidie si satisfacţie? Modul în care şi-a tratat amicul care îl preţuia atât de tare este mult sub aşteptarile de universitar erudit(îl impulsionează sa divorţeze, îl jigneşte în scrisorile pe care i le trimite Matildei, îl determină acolo în pădure să se urce in pom şi să urle).
Victor Petrini este un intelectual, dar nu este un intelectual rasat. Comportamentul său are inflexiuni grobiene nepermise cu căderi in subteran. E de neconceput ca un universitar să işi bată şi să işi înjure soţia..
Romanul vrea să opună viziunii despre iubire din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" ideea mitului fericirii din iubire. Prefer cea dintâi variantă şi anume unicitatea sentimentului cu asumarea riscurilor inerente decât o terna cadere in banal a unuia dintre puţinele elemente care i-ar putea înalţa pe oameni din contingent apropiindu-i astfel de sacru.
Lui Marin Preda însa nu i se poate tăgădui meritul de a fi avut curajul să expună in plenitudinea comunista ororile regimului chiar cu preţul vieţii. Pentru asta îl stimez mult. Întâia dată când este închis, Victor Petrini stă trei ani gratuit la închisoare din cauza inocentelor vorbe ("Aştept ordonanţele dvs") ale prietenului său care îi scria din Paris care au fost interpretate greşit de scrupuloasele autorităţi fiind acuzat că facea parte din mişcarea legionară "Sumanele negre". Acolo in subteran şi mai apoi la canal dispare orice urma de omenesc, iar uciderea torţionarului care îl schingiuia până la dispariţie este pe deplin justificată.
Victor Petrini este o jucărie a soartei aşa cum însuşi a marturisit, iar fetiţa lui, Silvia victima unei providenţe neiertătoare.
Am scris totul de-a valma, aşa cum mi-a venit in gând. Nu am urmărit niciun plan anume, nu am venit cu nicio schiţă de acasă. Nu ştiu dacă mai trebuie să adaug ceva ( dacă va fi cazul voi reveni), dar ceea ce pot spune cu certitudine este că sunt dezamagit..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu