Cazut la datorie

Nu stiu de ce in ultima vreme atunci cand se vorbeste de coruptie medicii sunt in fruntea listei. Formula cum ca "Te lasa sa mori daca nu ii dai" este deja clasica. Nu numai ca aceasta formulare este o concluzie imprudenta, dar si doza extrem de mare de subiectivitate pe care o exprima dovedeste o data in plus si o proasta informare. Medicul de familie a devenit scrib, sclavul pacientului care vine cu un tupeu nemarginit, tunand si fulgerand ce medicamente vrea sa ii fie eliberate de farmacie pe baza prescriptiei de la medicul de familie. Bineinteles toate acestea avand loc fara o consultatie, ca si cand rolurile s-ar fi inversat. Pacientul stie mai nou sa se trateze singur si atunci ma intreb pt ce ar mai avea el nevoie de un "biet" doctor? Iar atunci cand este absolut absurd ceea ce doreste stimabilul pacient, iar medicul este nevoit sa ii explice ca nu poate sa faca ceea ce acesta ii cere si in consecinta il refuza, este servita pastila pe care am mentionat-o mai sus.
Este inacceptabil ca dupa atatia amari de ani petrecuti cu studiu, un medic sa fie tratat in asemenea hal, fara nici cel mai mic respect pt pregatirea pe care o are, si sa nu uitam ca face parte din acea categorie de oameni rafinati, eruditi, intr-un cuvant, speciali. In mare masura, dupa parerea mea, toate aceste prejudecati au fost create de media care, insetata de senzational, ramasa fara stiri "picante", prezinta astfel de cazuri din punctul de vedere al unui necunoscator, deci realizand o proasta informare, reusind insa o manipulare desavarsita.
Din pacate toate aceste lucruri se petrec in cadrul unui sistem gestionat mai mult decat haotic, unde nu exista niciun fel de principiu care sa impuna o oarecare rigoare si un dram de respect. Spun asta pt ca nici sistemul nu mai pretuieste medicii, poate de aceea si atatea plecari peste hotare. Medicul cica este platit pt cele opt ore pe care le petrece la cabinet sau, dar se intreaba oare cineva cate alte documente despre starea pacientilor mai are de finalizat acasa, cate raportari peste raportari are de facut lunar? Nu se intreaba nimeni cand sunt facute toate astea si cat timp mai trebuie alocat. Va spun eu: tot cam pe atat. Deci medicul dupa ce termina programul de lucru se duce fain frumos acasa si continua munca de la cabinet, pentru care bineinteles ca nu este platit, bineintels pe timpul si pe nervii sai. "Este cat se poate de echitabil!". Mai nou medicul nu mai poate sa aiba si el o familie de care sa se bucure, cu care sa petreaca timpul liber pentru care trebuie sa se ocupe de hartogaraie, altfel e dat afara si ajunge sa moara de foame pe strazi.
Altceva incredibil! Nu mai poate sa isi ia macar o saptamana concediu de odihna, de care pe buna dreptate ar avea nevoie, pentru ca este pur si simplu "legat de glie", trebuie sa raspunda "prezent" la toate cererile pacientilor, deoarece in cazul in care acestia sunt nemultumiti, este de rau. Se isca un scandal imens. Este dreptul sau, de care iata ca a fost lezat! In situatii de acest gen se vad lacunele acestui sistem. Nu este capabil sa aduca un medic inlocuitor pt ca cel inlocuit sa poate beneficia de acele cateva zile libere, la care orice salariat are voie si pe care le merita cu prisosinta.
In alta ordine de idei, cum mai poate oare un medic sa isi faca datoria daca este agresat verbal si fizic de persoane neavizate in domeniul sau care pretind ca stiu ce trebuia acesta sa faca. Ma intreb de ce oare a solicitat ajutorul acestuia daca el insusi stie ce este de facut?!
Toate aceste lucruri nu au trecut neobservate de cei interesati de acest domeniu de lucru, cel mai elocventa este scaderea drastica a numarului de cantidati care opteaza sa vina la Facultatea de medicina dupa terminarea liceului. Nu mai este nimeni dispus sa isi asume o responsabilitate enorma, sa nu mai aiba dreptul la o familie, sa primeasca cuvinte abjecte in loc de multumire si, colac peste pupaza, sa se trezeasca si cu capul spart sau chiar omorat.
De ce articolul meu se numeste "Cazut la datorie"? Pentru ca toate aceste nereguli ale unui sistem infirm au culminat cu abominabila ucidere a unui medic de familie in jud. Timis, cred, care a avut "indrazneala" sa nu ii faca pe plac pacientului. Este incredibil!
N.B. Aceasta este parerea unui amator!

Vreau la Rio de Janeiro

Niciodata nu as fi crezut ca un loc situat la antipozi [ fata de tara in care imi tes nenumarate visuri] ma va interesa, ba mai mult, imi va trezi dorinta sa ii descopar pas cu pas misterele. E adevarat ca America latina este singurul continent in care as putea sa ma simt ca acasa. De ce? Pentru ca radacinile sale sunt legate indrestuctibil de "batranul continent", pentru ca imi curge prin vene sange latin de care sunt mandra, pentru ca ii indragesc pe oamenii aceia, pentru ca ma apropie ceva inefabil de ei. Vreau la Rio de Janeiro [ "Rau de ianuarie", traducere din portugheza]!
Ce imi place la aceasta metropola? De ce tocmai aici si nu in alta parte?! Sa zicem ca ajungi aici cu vaporul. Acea statuie impresionanta a lui Iisus [ finalizata in 1931, avand o inaltime de 40 m] cu ambele brate intinse orizontal te face sa simti un fior; bunatatea si dragostea care o imprastie, legatura imuabila dintre brazilieni si dumnezeire... Este un sentiment deosebit.
Desi este un loc periculos pentru turistii straini din cauza numarului ridicat de infractiuni, nimic nu mi se pare mai fascinant decat sa pasesti pe plaja de la Copacabana unde te coplesete frenezia celor 250.000 de oameni "inghesuiti" pe cei 800 mp, locul unde gasesti emotie,dezinvoltura, familiaritate; acel tramvai fara usi si geamuri de care se poate agata oricine care nu are chef sa cumpere un bilet; cartierele "favelas", cartiere formate din baraci despre care toata lumea crede ca sunt mizere si rau famate, dar care in realitate, este adevarat, sunt sarace, dar locuite de oameni muncitori, veniti in speranta unui trai mai bun, generosi si pasnici; imensul parc intins pe 180 kmp, chiar in inima metropolei[ de altfel cel mai mare parc de acest gen din lume] cu vegetatie tropicala abundenta, in care poti sa te ratacesti la fiecare pas, fara a mai gasi drumul de intoarcere cateva zile bune; un meci al echipei nationale de fotbal pe Maracana alaturi de alti 199.999 de oameni care creeaza o atmosfera incendiara, incredibila; acel carnaval unic care dezvaluie intreaga personalitate a poporului brazilian; defilarile scolilor de samba fac din acel eveniment ceva senzational, este extraordinar!
Macar pt tot ce am spus pana acum, vreau la Rio de Janeiro!

Recenzie sau apropierea de un vis?

"Moartea la Venetia" de Thomas Mann am descoperit-o intamplator. Titlu cu rezonanta deosebita in sufletul meu [ prin prisma acelei asezari de poveste] mi-a sarit in ochi intr-un raft de biblioteca pe cand cautam cu totul altceva. Aceasta scriere [ imi] place prin simpla descriere acelui loc deosebit, mitic, rupt parca din alta era. In mare parte actiunea se plaseaza in Venetia secolului XX unde scriitorul silezian Gustav Aschenbach isi petrece vacanta. Acesta indrageste un copil polonez de o frumusete izbitoare venit acolo alaturi de familie. Scriitorul simte o voluptate deosebita privind baiatul, uneori chiar il urmareste. Descrierea cadrelor mi se pare mai interesanta decat pasiunea literatului pentru frumusetea copilului. Epidemia de holera, tainuita pana atunci, determina polonezii sa se intoarca acasa. Sfarsitul mi se pare, abrupt, previzibil. " Si inca in aceeasi zi lumea, respectuos infiorata, primi veste mortii sale"

Arhitectura sub lupa unui profan

De la natura la arhitectura. Aceasta este legatura indestructibila pe care s-a bazat Antonio Gaudi atunci cand a realizat toate acele edficii-capodopera care dainuie si astazi in intreg cuprinsul Spaniei. Imi place la acest arhitect usurinta cu care a imbinat elemente ce au facut ca o anumita constructie sa fie sobra, rafinata, opulenta ( ma refer la decoratiuni)si totodata in liniile clasicului. Imbinand elemente ale stilului Mudejar -influenta preluata de la arabii perindati pe meleagurile iberice- cu cele ale Renasterii catalane stilul sau m-a impresionat din prima clipa. Geometrizarea milimetrica a formelor si a culorilor preluate intocmai din "rigurozitatea" si mimetismul naturii dau atat interioarelor cat si exterioarelor un aspect familar, placut, care iti dau o stare de bine, te relaxeaza pur si simplu.
Sagrada Familia te lasa mut de uimire. Te striveste prin sacralitatea si somptuozitatea care i-o confera numeroasele turnuri care adapostesc clopote imense ce vibreaza intr-o armonie divina, dar si sculptuzile de o minutiozitate impresionanta reprezentand scene biblice. Este superba!!
Deocamdata ma opresc aici. Promit sa revin cu ceva despre Gaudi in articolele viitoare.