Descendenta din "Napasta" lui Caragiale purtand influente din Cehov, Ibsen si Gorki,"Patima rosie", "comedia tragica" in trei acte, asa cum o numeste autorul se inscrie in categoria dramaturgiei psihologice de la inceputul secolului XX.
Tema piesei, desi ieftina, cu accente de melodrama dezvaluie strafundurile sufletesti ale unor personaje cuprinse de o anume stare maladiva care evolueaza pana la a fi in stare de a saravsi crima.
Tofana, studenta la Litere si Filosofie este intretinuta de patru ani de fiul unui senator bogat (Castris) cu care refuza sa se marite. Este o intelectuala ratata care nu are aspiratii culturale prea inalte, dar care isi doreste sa parvina prin ascensiunea pe scara sociala folosinsu-se de situatia in care se afla. Fiinta sangvina, este mereu poruncitoare, de un orgoliu nemasurat desi accepta sa traiasca intr-o mocirla morala a falsului si degradarii. Cuprinsa de patimi fara margini, este capabila de fapte abominabile atunci cand se simte jignita si dorintele nu ii sunt implinite. Traieste sub zodia hedoniei, vrea mai mult de la viata, impinge limitele in locuri greu de imaginat, considera ca este datoare sa lupte pentru a fi fericita, socotind ca un intelectual trebuie sa invinga fatalitatea(asta il deosebeste de ceilalti). Nu este incantata de predecesori cu toate ca are porniri carnale care o apropie de acestia. Se foloseste fara scrupule de Castris si de familia acestuia, nu numai interesul propriu, transformandu-l pe acesta intr-un adevarat sclav. Il batjocoreste fara retineri, este mandra si poruncitoare. Scena din final in care savarseste crima apoi se sinucide este revelatoare pentru evolutia personajului care in cele din urma sfarseste prin anulare. Aici se observa intentia punitiva a autorului indreptata spre personajele negative, ajunse pe cea mai joasa treapta a involutiei din punct de vedere moral. Si celelalte personaje se afla sub semnul ratarii si al decaderii ( varul Tofanei, Sbilt si Rudy), afara de Crina si Castris.
Sbilt profita de situatia verisoarei sale pentru a primi bani si el bani pe care ii bea, crede ca va fi autorul unui "op monumental" din care n-a scris nici macar un rand, este raissoneurul prezent in aproape toate momentele cheie ale piesei. Foarte mandru de bunicul sau care a fost hingher, are porniri morbide discutand despre propagarea sinuciderii si despre extinctia rasei umane in speranta unei purificari sufletesti. Este de un inalt cinism, are palide mustrari de constiinta pentru ceea ce face, este unul dintre acele "gunoaie" ale societatii, este unul dintre acei oameni inutili lumii si asa decadenta si sufocata de moravuri joase.
Rudy este asemenea lui Cellino din "Act venetian", este un superficial fara margini, o copie palida de Don Juan. Isi recunosate inclutura si faptul ca a pierdut vremea vizitand toate tarile Europei, "in afara de Rusia si peninsula Scandinava" pentru ca acolo, fie e prea frig, fie "femeile sunt prea culte". Spera in redresarea sa morala prin intoarcerea in tara, insa cedeaza insistentelor Tofanei si pornirilor navalnice ale acesteia. De altfel el ii este inferior, cel putin din punct de vedere intelectual. Superioritatea Tofanei asupra lui este intinsa asupra intregii sale personalitati, iar cand i se opune il ucide ca un caine de focuri de revolver.
Castris si Crina, personajele neatinse inca de decadenta care ii inconjoara sunt niste victime, fiecare in felul sau. Sunt capabili sa se sacrifice pana la abstinenta pentru Tofana, Castris este dispus sa ii uite toate greselile pentru a se casatori cu ea, iar Crina este prietena si colega dispusa sa ii cedeze pana si logodnicul. Dincolo de acest aspect, Castris este un arogant camuflat prin nemarginita negerozitate uneori groteasca.
Este interesant de urmarit evolutia Tofanei care ii subjuga pe cei care o inconjoara pana la anulare. Fiinta voluntara, se distinge prin taria de caracter de care da dovada. Autorului ii revine meritul unei fine analize a psihologiei feminine prin sondarea trairilor interioare si punerea in lumina a culmilor sufletesti.
