De azi

Avand in vedere ca acesta postare este facuta in cea de-a treia zi de Paste are legatura cu cele ce voi scrie mai jos. Observ cu tristete din ce in ce mai mare ca oameni din acesta lume, mai bine spus din acesta epoca traiesc exclusiv pe orizontala. Cand spun pe orizontala ma refer la tot ceea ce implica materialismul care are fireste drept unic conducator banul. Bani, bani si iar bani! Toata lumea este obsedata de averi, posesiuni. Acum orice lucru este cumparat cu banii, inclusiv sufletul. Sa nu credeti ca sunt vreo anacronica sau ca visez cu ochii deschisi la iubiri romantioase desprinse din pagini de romane ingalbenite, dar a ajuns sa ma irite atat de mult un astfel de sistem de gandire, iar singura modalitate de prostest ramane scrisul. Nu pledez aici pentru o existenta ascetica, dar vreau sa spun ca exista si alte lucruri deosebite in acest univers care insa au fost date afara din societatea contemporana cu o cruzime inimaginabila. Trebuie sa privim si in sus... (ideea poate fi generalizata si la alte aspecte)

Vis. Beatitudine. Regret

Mi-e dor de mare. Imi place la mare pentru ca esti curat tot timpul. Imi place marea pentru ca esti mai aproape de absolut. Intinsa pe nisipul ud, imi sprijin capul in palma si vad cum ultimele irizatii fierbinti se topesc in albastru etern care le absoarbe rapace. I se face loc unei semiobscuritati onirice care va fi din ce in ce mai deasa pana la tenebros. Este momentul in care se deschide o usa zdrobitor de inalta al carei prag i-l voi trece din prima clipa.
Se cristalizeaza un interior de o frumusete izbitoare invaluit in efluvii fragrante. Somptuozitatea formelor striveste orice aparenta de imperfectiune. Nu stiu unde ma aflu. Este o sala extravaganta de bal dintr-un imens castel nobiliar probabil al Regelui Soare sau poate o sobra catedrala gotica. Parca de nicaieri apar palpaieli blande care nu reusesc sa lumineze cine stie ce. Cu mare greutate se observa deasupra un candelabru imens care se pare ca deocamdata are un rol pur decorativ. De o parte si de alta stalpi enormi fara de sfarsit, asezati in linii paralele sprijina intreaga constructie. Caldaramul este exclusiv din marmura alba, de o deosebita eleganta ce degaja o racoare placuta care impletindu-se cu esentele de rose ce aluneca dintr-un opait prafuit te poarta in inefabil. Ferestrele, incarcate cu multe decoratiuni semanand a arabescuri, fara a da insa senzatia de prea plin, fac aproape imposibila patrunderea luminii. Peretii, prin reprezentarile pe care le poarta capata o aura de sfintenie datorita elementelor portretistice ale eroilor ce sunt in asa fel proiectate incat dau impresia ca aceste spirite ale trecutului provin dintr-o lume inaccesibila. Inca nu mi-am dat seama unde sunt. Parca ma aflu la intretaierea mai multor lumi, fiecare impunandu-si caracteristicile in acest tablou. As vrea sa cred ca nu visez, ca sunt cu adevarat acolo. As vreau as ating ceva, sa am certitudini palpabile. Dar nu reusesc decat sa scap printre degete aceleasi dare de ceata.
Sunt tot pe plaja, dar acum sunt cu fata spre cerul impanzit cu luceferi. Ma simt din ce in ce mai singura, dar din ce in ce mai fericita. Este o fericire inexplicabila care insa are un firicel de temei. Oboseala valurilor care se lasa molatece spre maluri ajunge pana la mine. Acel aer de vegetatie marina, acel miros de alga si meduza il simt pana in adancul plamanilor. Briza racoroasa care parca vine din adancul lumii si care poarta o data cu ea si chiotul unui pescarus candid ma izbeste in frunte. Simt exuberanta clipei. Dar de ce oare astfel de clipe paradisiace se pot trai doar aici si nu in alta parte? De ce visele cele mai frumoase se nasc doar aici? De ce?

Pygmalion

"e un tanar ca de treizeci de ani, inalt si delicat, fara sa fie slab. Par castaniu, fata palida si ochii verzi-albastri, foarte patrunzatori. Are figura obosita, de om mistuit de o framantata viata interioara. Fire bolnavicios de impresionabila, cand prea timida, cand excesiv de violenta. O neliniste si o nestabilitate in gesturi, de aparat de mare precizie, sensibil la mai multe influente deodata. Cand e surprins, si orice gest neprevazut il surprinde, e cu totul dezorganizat, balbaie fara sa se poata regasi, dar, de indata ce isi revine, instantaneu, ca dupa o lege a totului sau nimic, e plin de viata, uneori cu izbucniri naprasnice. mainile si gura ii sunt cu adevarat aristocratice. Acum are in tinuta ceva din neglijenta orgoliosilor invinsi, care nu mai iau seama la amanunte..."