Greaţa. Jean Paul Sartre

La Marseillaise
Nu am prea multe de spus. "Greaţa" este jurnalul lui Antoine Roquentin, un om care primeşte o renta consistentă ce îi permite să stea la hotel in Bouville, iar in rest să meargă la bibliotecă şi să se plimbe. Cele două figuri proeminente ale acestei scrieri ar fi o anume Anny ( o veche iubire ) pe care o revede la Paris şi un Autodidact pederast pe care îl cunoaste în oraş. Acesta este mereu la bibliotecă citind autori în ordine alfabetică până când, într-o zi,orientarile îi sunt deconspirate şi este alungat într-o baltă de sânge. Un jurnal despre aburditatea existenţei şi despre existenţa care precede esenţa. Mărturisesc că ideea nonsensului vieţii a muşcat cândva şi din gândurile mele, dar totuşi nu pot fi de acord cu o asemnea ipoteză. E o inepţie! În rest am citit o scriere insipidă, pe alocuri aridă, de nesuportat chiar. O scriere care surprinde plictisul şi dezgustul unei conştiinţe care la treizeci de ani stocheaza imagini indelebile despre fiinţarea fără rost.
Nu mi-a plăcut! Aceeaşi impresie o am şi despre teatrul său. Reverberaţiile din teatrul absurdului mă enervează.
Dacă a considerat literatura ceva neserios, refuzând astfel premiul Nobel de ce a mai făcut atunci literatură?!
P.S. Sunetul ataşat este pe măsură.