Un suflet... un neam

"De ce mi-aţi luat cerul sfânt/Şi m-aţi zidit în mormânt/Sub boltă şi lespezi de ghiaţă/Sub valuri şi trâmbe de ceaţă?/De ce mi-aţi luat zările, /Şi mi-aţi ascuns depărtările/Săpându-mi groapă adâncăŞi-acoperind-o cu stâncă?/De ce mi-aţi luat ziua dalbă/Căldura, lumina cea albă/Şi mi-aţi dat noaptea cernită,/Geroasă şi nesfârşită?" [Ion Eremia, "Mi-e sete de cer"]. Acesta este strigatul sfasietor al unui fost general comunist inchis in infernul dintre patru pereti de la penitenciarul din Ramnicu Sarat. Povestea sa am aflat-o din paginile cotinianului "Gandul". Pentru mine a fost cu adevarat impresionanta. Dar sa rezum cele citite acolo. Ion Eremia adept infocat al comunismului este investit intr-o functie inalta de conducere a relativ noii oranduiri. [ toate astea se intampla cam prin anii '60].Noul statut i-a permis sa vada cu adevarat fata acelei dictaturi insuportabile si a decis sa scrie pe furis o carte pe care urma sa o trimita mai apoi peste granita. Tradat de prieteni, a fost condamnat la 25 de ani de detenitie. Ce a urmat este extrem de greu de relatat. Un tratament abominabil, depersonalizant, terifiant. Este greu de crezut ca astfel de lucruri s-au petrecut intr-un loc din secolul XX: batai cu varga pana la inconstienta, interdictii absurde [nu avea voie sa se reazeme de pereti, sa priveasca pe ingusta fereastra, sa schimbe macar o vorba cu ceilalti nici macar in soapta, acest lucru fiind permis doar 30 min pe zi], perchezitii la sange in cadrul carora erau verificate cele mai imposibile locuri. Este de la sine inteles ca mancarea era suficienta cat sa nu mori de inanitie, data in cea mai mare batjocura, celulele insalubre erau imbacsite cu mirosuri pestilentiale de fecale si "decorate" si cu straturi groase de igrasie. Trebuia sa fii extrem de intelept si puternic pentru ca in astfel de conditii sa nu o iei razna de-a binelea. Acolo erau inchisi numerosi intelectuali printre care si C-tin Noica. A reusit sa comunice cu acestia prin intermediului codului Morse.Eroul nostru s-a hotarat sa scrie un roman in gand si numeroase poezii pe care a reusit sa le publice dupa ce a fost salvat de amnistia din 1964. Memorialul "Insula Robinson" il apropie pe buna dreptate de scriitorul rus Alexandr Soljenitin ale carui scrieri precum "O zi din viata lui Ivan Denisovici" au aratat lumii intregi supliciile din gulagurile rusesti. Pentru mine acest memorial ca de altfel si scrierea lui Soljenitin mentionata mai sus reprezinta imaginea fidela a unei societati, intrucat fiecare element din interiorul penitenciarului are un corespondent in viata din exteriorul sau. A prezenta in modul cel mai sincer, fara exagerari toate acele fapte de domeniul sadomasochismului care frizeaza aria patologicului inseamna ruperea acelei masti mincinoase sub care s-a ascuns dictatura inumana care a distrus vietile unor oameni nevinovati. Tot ce s-a imtamplat sunt lucruri impardonabile care au lasat urme adanci in sufletul omenirii pot spune, iar repercursiunile vor continua mereu sa apara.