Te rog, Doamne, lasa-ma sa ma atarn de acest vis utopic, sa il strang in palme si sa il transform intr-o clipa de adevar.Vreau sa dorm pentru o vesnicie sa nu mai cunosc nimic despre aceasta comedie dezgustatoare care mi se infatiseaza la fiecare pas, sa ucid ielele blestemate cu aceeasi arma otravita cu care m-au injunghiat pentru a intra in hora innebunitoare a ideilor. Vreau sa fiu iar la marginea lumii, la un pas de genunea innegurata de fumul inecacios al masinilor harbuite de greselile trecutului, fiecare fibra a corpului sa simta frica de propriul eu. Doar atunci voi reusi sa pretuiesc valoarea inegalabila a aeruui pe care il respir chiar in acest moment, sa zambesc fara motiv sa ma napadeasca o beatitudine debordanta doar la auzut batailor inimii. Stiu cum sa supravietuiesc atunci cand innot in suvoaiele inghetate si pline de sloiuri ale provocarilor.
Imi vin in minte cateva versuri de Blaga! Tresar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu